O calatorie cu 30-ul in anul 2008

Hmm..Il astept vreun sfert de ora.Apare exact atunci cand sunt gata sa ma plang ca ma doare gatul de cat l-am tinut sucit, uitandu-ma dupa o masina galbena.Urc..De fapt nu urc, raman pe trepte in primele 5 minute.La prima statie sunt data jos cu violenta apoi urc cu adevarat.

O babuta se supara pe mine si ma strapunge cu privirea pentru ca nu ma asez in bratele nimanui ca sa pot sa-i fac loc.Inconjurata de prea multe corpuri umane de toate marimile, sunt nevoita sa ma sprijin pe o burtica(sa zicem ca era un nene de aproximativ 120-160-100).Burtica nu se supara, ba chiar se apropie de mine, acordandu-mi tot sprijinul de care am atata nevoie.Un om bun!Un nene cam colorat se tot misca pe langa mine, n-are stare.Trebuie sa fii foarte curajos/foarte hot ca sa te misti atat de mult in conditiile astea, risti sa consumi prea mult aer, si e pretios(nenea asta era doar curajos:)).Un alt “alb” ne imbogateste cultura in materie de muzica de cea mai buna calitate-manele fara numar.

Ne furam oxigenul unii altora, ne impingem sau ne luam in brate.Cand cred ca ma sufoc si ma resemnez ca o sa mor fericita imbratisata de unii straini binevoitori, ma trezesc singura, parasita de cei care si-au dat seama ca sunt prea grea/si-au amintit ca trebuie sa coboare.Acum am destul aer, pot sa respir fara sa fac economie, numai ca, autobuzul devenind prea gol, la o frana pusa cam brusc pentru o persoana de 50+, o tanti cade peste mine, injurandu-l pe sofer.(nu s-a auzit de cerut scuze persoanei lovite;dupa ce treci de o anumita varsta, ai mereu dreptate si nu gresesti niciodata, nu?)

Autobuzul se umple din nou.Cand ajunge in statia la care trebuie sa cobor, intre mine si usa sunt aproximativ 4 persoane a caror imobilitate imi da de inteles ca n-o sa se dea prea usor la o parte.Ma rog, cateva vorbe politicoase+ cateva priviri nepoliticoase&insistente+putin dat din coate le conving sa-mi redea libertatea.AER!

P.S.:Nu vreau sa induc lumea in eroare:

1. nu am stat in bratele nimanui la propriu, dar ne lasam atat de mult unii pe altii incat aproape ca ne imbratisam.
2. nu am nimic cu rromii-exista tigani cu care ma inteleg bine.Ma deranjeaza insa nesimtitii colorati in aceeasi masura in care ma enerveaza si romanii care nu stiu sa se poarte;nu vreau sa fac discriminari.
3. nu am nimic cu batranii.au fost si situatii in care tot in autobuz am fost ajutata de oameni in varsta(ex.: aveam 4 sacose grele in maini si niste oameni de 60+ m-au ajutat sa gasesc un loc si sa ma si asez, apoi a urmat si un ajutor moral- ma duceam la mama la spital si eram destul de stresata si nervoasa-ei m-au incurajat etc., am simtit ca nu am iesit degeaba din casa, pe ploaie).

Titlul este adaptabil, probabil ca ar avea cam acelasi continut si un articol pe care l-as scrie in 2009.Sunt aproape sigura ca nu se va schimba nimic:autobuzele o sa vina la fel de rar la ore la care chiar ai nevoie de ele&un procent mare din ploiestenii care folosesc mijloacele de transport in comun o sa dea dovada in continuare de lipsa de educatie sau, in alte cazuri, de sensibilitate exagerata(intr-un loc unde nu poti sa pretinzi prea multe).

Etichete 2008, autobuz